Indragind si iubind natura, vanatoarea va cheama sa deveniti oameni de elita, oameni in adevaratul sens al cuvantului, adica dintre aceia care vor reusi sa se integreze pe deplin in miraculoasa constructie arhitecturala vie de pe Terra.
Exista trairi pline de emotie ce se nasc in interiorul vanatorului, idei, concepte, ce au la randul lor puterea magica de a atrage mintile individuale, reunindu-le si devenind astfel centrul intelectual al unei asocieri.
O forma de asociere vanatoreasca nu inseamna insa o simpla adunare laolalta lipsita de orice stabilitate si coeziune. Pentru ca uniunea unor individualitati sa devina un intreg stabil, este necesara o lege organica de instituire a vietii colective.
Ideea sau spiritul se comporta ca un generator abstract:este tatal colectivitatii a carei mama o reprezinta principiul material ce-i imprumuta forma. Este evident ca vanatoarea organizata in grup exista din epoci stravechi. Ideile care s-au sistematizat atunci influentasera numeroase incercari de creatii similare.
O colectivitate care isi aseaza bazele nu poate, pe de alta parte, sa-si aleaga la intamplare forma de organizare. Orice vietate se constituie potrivit speciei sale, prin aportul experientei ancestrale. Orice nou nascut mosteneste in acest fel o rasa veche ce retraieste in el, cum si el a trait, la randu-i, pe tot parcursul lantului ce l-a precedat.
Din acest punct de vedere, organizatiei vanatoresti i se ingaduie sa-si asume o origine din cele mai vechi.
In Natura, pasesti pe un drum care este numai al tau si care, daca tu nu ai pasi, ar fi ramas pe veci neatins ca prima nea de iarna. Esti in labirint, dar intr-unul prietenos, care nu devine mai simplu pe masura ce-l descoperi, ci mai complex si, prin urmare, cu atat mai tulburator. Vanatoarea e o gimnastica spirituala care iti deschide perspective noi asupra tuturor lucrurilor, vezi ceea ce inainte nu vedeai, dobandind incetul cu incetul o justa dimensiune a mizelor unei existente. Ucenicul vanator se va apropia cu mai multa sfiala si smerenie de credinta in Natura, pentru ca va realiza o data in plus coplesitoarea ei forta si putere. Ucenicul isi va respecta mai mult camarazii si va invata sa gaseasca dincolo de aparente ceea ce ne construieste pe fiecare ca fiinte unice si irepetabile.
Organizatiile vanatoresti sunt si vor ramane, fara discutie, cele direct interesate de calitatea colegilor de breasla, motiv pentru care ucenicul in vanatoare trebuie sa demonstreze ca este o persoana morala, competenta si responsabila, ca isi insuseste pregatirea temeinic fiind apt de promovare si in final acceptat. Vanatorul trebuie sa fie mai intai OM, care sa respecte legile scrise si nescrise ce privesc si se refera la vanatoare, adica sa nu le incalce. Etica vanatorului trebuie sa depaseasca simpla buna purtare fata de mediu si fata de ortacii tagmei si sa fie mereu la curent cu aparitiile legislative de interes vanatoresc. Numai asa ucenicii vanatori vor percepe vanatoarea ca pe o indeletnicire nobila, de interventie inteleapta in fauna planetei.
Mai intai, ucenicii erau invitati sub autoritatea unui mai vechi breslas, cunoscator intr-alortoate, care isi asuma intreaga responsabilitate a instruirii discipolului sau fara a fi pedant ori plicticos. El il prezenta in fata ortacilor doar atunci cand acesta putea face dovada insusirii unui minim necesar de invataminte trebuincioase, inclusiv de comportament adecvat in obste si societate, deci, o persoana morala si de alese moravuri. Mai aproape de generatia noastra, cand locul breslelor a fost luat de catre societati de vanatoare si asociatii vanatoresti, pregatirea ucenicului vanator se desfasoara pe o perioada de 2 ani, timp in care el atinge un nivel ridicat de cunostinte despre speciile de fauna de interes cinegetic, despre ecologia si etologia acestora. Demonstreaza ca este bine si corect informat in privinta legilor si reglementarilor ce guverneaza vanatoarea durabila si conservarea vietii salbatice, ca este pregatit sa apere interesele vanatorilor, dar si calitatii vietii salbatice.
Ucenicul vanator trebuie sa fie constient de responsabilitatea pe care o are fata de patrimoniul natural si sa consientizeze ca fauna trebuie pastrata pentru actuala generatie si pentru cele viitoare datorita valorii sale ecologice, economice, culturale si educative .
In perioada uceniciei, candidatul invata sa respecte vanatul si limitele impuse dreptului de a vana, perioadele, metodele si mijloacele de vanatoare autorizate precum si limitele teritoriului in care va vana, sa nu vaneze specii la care vanatoarea nu este autorizata si sa nu lege placerea actului vanatoresc de reusita cantitativa. Sa inteleaga ca vanatoarea din zilele noastre nu mai are nici caracter economic prioritar si nici nu poate fi considerata un simplu sport, ci o activitate complexa, cu o finalitate practica, benefica pentru natura si societate, iar din punct de vedere psihologic, ca o exceptie necesara, acceptata cu prudenta, intre anumite limite si dupa anumite precepte.
Initierea ucenicului vanator;adica trecerea de la o stare la alta;evident ca este vorba despre mentionarea termenului ca atare si nu de practica initierii, cu radacinile ei stravechi. Din punct de vedere etimologic, originea sa se afla in substantivul latin ,,initiatio”, din aceiasi familie cu ,,initio” - a initia, a incepe, a intreprinde. Deja sensul se dezvaluie, initierea fiind un inceput, o intrare pe un nou drum, inceputul unei ascensiuni care favorizeaza o dezvoltare armonioasa a viitorului vanator in inima Naturii. Ea reprezinta trecerea unei frontiere, initiat fiind acela caruia i s-au transmis cunostintele ce-I permit sa parcurga drumul;el nu reprezinta nimic altceva decat ceea ce a fost inainte, atata timp cat nu se inscrie pe calea iubirii devotate pentru Natura si Zidirea acesteia. Din pacate nu toti viitorii vanatori sunt oameni ,,alesi” nefiind demni de a se alatura breslei, dar…toate se petrec sub acelasi soare respectiv sub acelasi cer instelat. Soarele si Luna alcatuiesc un dualism de tip zi-noapte, activ-pasiv, inima-creier, tata-mama, viata-moarte, foc-apa, intelect-inconstient…intelegeti ce vreau sa spun…este adevarat ca nu se poate gasi piatra filosofala, dar este bine sa fie cautata.
Imaginea asupra actului vanatoresc trebuie sa fie una nobila, clara si pura, plina de trairi, reflectii, entuziasmari ale Eului, exaltarea subiectivitatii, pe minunata scena a naturii, pe fondul muzical al vechilor ritualuri si traditii vanatoresti. Exista si un secret. E simplu:vanatoarea nu se vede bine decat cu inima. Esentialul este invizibil cu ochii.
Personal sunt convins ca vanatoarea este un centru de unire si mijlocul de a forma oameni, si prietenii veritabile intre persoane care ar fi ramas de-a pururi indepartate, pentru ca atunci cand sufletul se imbogateste primind o cunostinta stiintifica oarecare, el se retrage din unitate si inceteaza a mai fi unul.
Ratiune si pasiune colectiva; in fond o armonizare inteleapta a unei mari contradictii ale existentei umane. O zbatere in care ucenicul paseste increzator, dand nastere unui fenomen caracteristic intovarasirilor vanatoresti, si anume contopirea, intre ele, a inimilor celor care pornesc impreuna la camp sau la padure-fiindca vanatoarea poseda tainicul secret de a crea intre participantii sai, oricare le-ar fi varsta, profesiunea de credinta sau mentalitatea, o fratie de o rara esenta, instalata mai rapid aici decat in oricare alta activitate omeneasca.
Fara indoiala vanatoarea are si o latura sportiv-recreativa deosebit de exigenta, fiind practicata deseori in cele mai diverse si adesea dure terenuri si conditii climatice. Aici se cere rezistenta fizica, psihic echilibrat, excelente reflexe, perfecta lor stapanire, conducand toate acestea la o iscusinta cu sange rece si in orice clipa, oricat ar fi efortul de mare, frigul de intepator, vantul de aspru sau ploaia de sacaitoare. Ucenicul trebuie sa mai prezinte si calitati moral-sufletesti, in tripla sa atitudine fata de vanat, pe care-l gospodareste, ocroteste si de care este legat afectiv. Etica este esentiala nu numai fiindca vanatoarea imbraca, gratie ei, o haina festiva, dar mai ales prin contributia eficace pe care ea o aduce la actiunea de salvare si protectie a vanatului, confruntat cu o agricultura si silvicultura moderna agresiva defrisari, desecari, tratamente chimice, deversarea dejectiilor - la care acesta raspunde negativ - si la care nu se poate adapta decat foarte anevoie.
Este asadar ucenic vanator si poate deveni vanator, in adevarata acceptiune a cuvantului, numai cel ce poseda astfel de calitati si indemanari la un nivel ridicat de exigenta, promavand in final, incununat de succes, proba examenului scris si a celui practic.
Iata dara, cateva motive pentru care adevarata vanatoare si adevarata vanatorime s-au bucurat, inca din antichitate, de o apreciere deosebita. Si de aceea Platon avea dreptate cand considera ca vanatoarea este un exercitiu divin, scoala virtutilor civice si militare, motiv pentru care el permitea cetatenilor ,,Republicii” sale ideal-imaginare, sa practice vanatoarea; dar numai vanatoarea perfecta, cu caini si cu insasi puterea trupului, vanatoare in care fiara, invinsa prin alergaturi sa cada sub propria mana a vanatorului, vanatoarea care, singura, aprinde in OM zeescul dar al barbatiei.