1. Literatura cinegetică abordează aspectele cele mai variate din cadrulactivităţii denumite vânătoare. Natura, splendorile inimaginabile ale acesteia,frumuseţea ei în ansamblu, îşi găsesc revelaţia în consensul unor invocaţii şiexclamaţii retori e caracteristice romantismului. Aşa de exemplu: ,,Dă-ne nouăDoamne lumina cea adevărată/ Şi noaptea orbirii noastre lumineaz-o! ". După cumreiese din exclamaţia menţionată, implicarea DivinităJii, forţei, în măsură săconducă la descoperirea şi promovarea adevărului, luminării „orbirii noastre" deatâtea ori respinsă. Creatorul, scriitorul romantic este stăpânit permanent de dorinţade a revela frumosul de oriunde s-ar afla el, în cazul nostru, motivul creaţieiromantice a fost şi continuă să fie Diana cea gingaşă, îndrăgostită deopotrivă defrumos, la care nu-i în stare să renunţe, confirmând ideea că bărbaţii au ochi ca săvadă, în timp de femeia are ochi să fie văzută.
În consecinţă, Diana devine un erou integru animat de cele mai subtiletrăiri şi sentimente. Urmărirea oricărui text este în măsură să convingă incontestabilpreferinţele şi selecţiile mereu altele, fascinante, tulburătoare, mistuitoare.
2. În căutarea frumosului
Oamenii, indiferent de vârstă, caută armonia, echilibrul, frumosul, totceea ce este în măsură să fascineze şi să angajeze plenar cu inima şi mintea la unloc, hic et nune. Întrebat de elevii săi de la Şcoala Normală Superioară cum a reuşitsă-şi formeze stilul, acel raport just dintre conţinut şi formă, A.I Odobescu le-adeschis dulapul pentru a-i ajuta să perceapă şi să înţeleagă ce înseamnă unitatea şiarmonia. În acest sens le-a arătat: carte veche, palimpseste, incunabule, manuscrise,
1
:,
traduceri din diferite limbi care, utilizate ani la rând, au exercitat înrâuriri asupraformării stilului, drept corolar al căutării, mulţumirii şi satisfacţiei superioare.Aşadar caută cuvântul care să oglindească trăirile şi emoţiile proyrii, sădescopere chintesenţa a tot ceea ce este verosimil şi în stare de a fi convertit înpoezie.
În genercil, indiferent de domeniu, artistul caută frumosul oriunde s-arafla el. Astfel L.Blaga definea această căutare, suferinţă, după cum urmează: ,,Elcaută apa din care bea curcubeul/ El caută apa din care curcubeul îşi beafrumuseJea şi nefiinJa". În consecinţă, drumul spre creaţie este lung şi anevoios, elangajează actorul cu mintea şi inima împreună. În scriitura Epigonii, MEminescuse întreabă şi încearcă să răspundă simplu şi concis la întrebarea ce el însuşi şi-oadresează:
Ce e poezia dacă nu? Înger palid cu priviri curate,Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate,Strai de purpură şi aur peste Jărâna cea grea.Creatorul său este incontestabil o fire vizionară capabil „ să facă valul săcânte, să pună steaua să zboare, creând o altă lume pe-astă lume de noroi".Căutător fervent, creatorul este preocupat permanent să realizeze la nivelsuperior opera, creaţia. Greutatea activităţii sale rezidă în căutarea lexemului înmăsură să dea glas trăirilor şi simţirilor poetului, respectiv creatorului.
G. Ungaretti definind arta, preciza: ,Jubite/ Prietenei Poezia/ Este lumea,umanitatea/ Propria via/ăl Înflorite prin cuvânt/ Limpedea minune/ A unui fermentdelirant li Când găsesc/ În tăcerea aceasta a mea/ Un cuvânt/ El e dezgropat dinvia/a mea/ Ca dintr-un abis! I.
După cum rezultă din textul reprodus, e foarte greu să găseşti cuvântulcare să exprime ceea ce gândeşti şi simţi în mod plenitudinar. Continuând, acelaşi
2
Ungaretti spune: Ca şi această piatră/ De la San Michele/ La fel de dură/ La fel deameninJătoare/ Aşa e plânsul meul Ce nu se vede/ Moartea se arvuneşte trăindContinuând suita aserţiunilor enumerate, T.Arghezi în creaţia sa,revelează în una din poeziile sale ,,Flori de mucigai" greutatea şi efortul, de regulădureros, de-a dreptul insuportabil în realizarea poeziei. Astfel, versurile: ,,Le-amscris cu unghia pe tencuială,/ Pe un părele de firidă goală,/ Pe întuneric, însingurătate,/ Cu puterile neajutate... şi continuă: Şi când mi s-a topit unghiaîngerească,/ Am lăsat-o să crească,/ Şi nu a mai crescut I Sau nu o mai amcunoscut ".
În final, declară poetul: ,,Mă durea mâna ca o gheară,/ Neputincioasă săse strângă/ Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă". Aşadar, greutateascrierii reclamă efort, voinţă, încredere, corelate cu durerea insuportabilă ( m-amsilit să scriu cu unghiile de la mâna stângă), când abia mai putea ori nu mai puteadeloc din cauza impactului cu realitatea.
Oricare din aserţiunile menţionate confirmă ideea lui Valeriu Anania:„Ce-i ieftin nu-i nici trainic, nici nou şi nici măreJ ". Evident că e vorba de expresiaartistică, singura în stare să determine acţiunea convergentă a actelor, operaţiilor şiacţiunilor estetice. Încercând o apropiere de I.HRădulescu cu al său îndemn:,,ScrieJi băieJi, numai scrieJi ", orice creator ar putea considera indemnul o simplădatorie, ceea ce ar fi în contradicţie flagrantă cu activitatea creatoare.
3. Sursele inspiraţieiÎn ceea ce priveşte izvoarele de inspiraţie, mitologia, precum şi naturaluminoasă, strălucitoare, aidoma istoriei, constituie surse de inspiraţie pentruoricare creator talentat. În contextul unor texte publicate diacronic în revista Diana- revista vânătorilor, pescarilor, etc - au fost inserate mai multe articole careevidenţiază paleta tematicii şi ideaticii acesteia ( de exemplu: Dan Lambert
3
Hodoneanţu, Aurel Hărăguş, Maria Sinulescu, George Secheşan, Doina Ruşti şialţii) care dezvăluie multitudinea sentimentelor umane. Sursele de inspiraţie suntmultiple. În cadrul acestora din urmă, de exemplu: O.Lambert Hodoneanţu seopreşte asupra lucrării lui A.I.Odobescu Pseudocynegeticos (Pseudo-kinegeticos).Opera este menită, după cum am subliniat, să încânte, să desfete pe cititorulcultivat, plimbându-l prin toate artele care au avut drept motiv de inspiraţievânătoarea. Aşadar poemul încearcă şi este, în bună parte, un adevărat tratat devânătoare.
Ce este de fapt vânătoarea?a. o activitate care include urmărirea, capturarea sau uciderea unor
animale sălbatice conform dispoziţiilor legale;
b. totodată ea cuprinde şi totalitatea actelor, operaţiilor şi acţiunilor de
ocrotire a vânatului şi, în fine
c. într-un sens mai larg, vânătoarea include şi îngrijirea produselor ei
până la intrarea acestora în circuitul economic.
Încă din cele mai vechi timpuri, vânătoarea a constituit o îndeletniciremenită să asigure hrana tuturor acelora care o practicau, mai mult, domesticirea şicreşterea animalelor. În unele părţi ale lumii (Africa, Australia, America de Sud,regiunile arctice şi antarctice), vânătoarea se practică şi astăzi individual oricolectiv, pe jos, călare ori din vehicule speciale. Concomitent unor atare activităţisporeşte şi varietatea procedeelor (gropi, capcane, plase) şi a armelor (praştia,lassoul, harponul, bumerangul, arcul, lancea) şi din folosirea unor animale(predilect câinele).
Evident, după cum sublinia însuşi G. Călinescu, tablourile unei. cărţi cacea amintită a avut drept pretext Manualul vânătorului a lui C. Cornescu. Încadrul său autorul a dorit să implementeze intenţia lui C.Negruzzi din carteaVânătorul bun sau Meşteşugul de a nu-Ji fi urât. Lucrarea lui Al. Odobescu
4
Pseudocynegedcos este foarte nimerită pentru el, un foarte bun causer, dar încalitate de creator, fără nici o greutate debutează într-o manieră clasică.
Aşa, de exemplu manualul ,J.,ui Odobescu" ne plimbă pnn multedomenii ale artei care au ca motiv vânătoarea. Începutul îl face cu descrierea a treimari opere: Grupul statuar antic Diana cu ciuta, scos odinioară din lacul Nemi şicare, în prezent oate fi perceput în muzeul Luvru din Paris. În continuare esteprezentată Diana de Poitier a lui Jean Goujon şi gravura lui Albrecht Diirer care îlînfăţişează pe Sfăntul Hubertus, patronul vânătorilor.
Impresionante sunt şi referirile la muzica lui Rossini, Haydn, Weber,Schiller - cu al său vânător Wilhelm Teii; poezii din creaţiile lui Musset,Lamartine, Villon, ca, în final, să se oprească la balada Vânătorul CarpaJilor şibasmul Feciorul de împărat cel cu noroc la vânat.
Sigur că o atare bogăţie informaţională presupune informaţii, fără de carenu e posibilă perceperea, priceperea şi receptarea operei de artă. Frapează înaceastă operă, după cum am subliniat, unitatea, armonia şi echilibrul său, idealurmărit îndeaproape de A.l Odobescu. O temă similară abordează şi GeorgeSecheşan care urmăreşte în cadrul unui eseu - Sfăntul EustaJiu - să demonstrezeun aspect al creştinismului timpuriu, a persecuţiilor religioase, a execuţiilorcreştinilor, când nu era deloc uşor să îmbrăţişezi această credinţă. Practic, autorulse opreşte asupra Legendei de aur a vieJii sfăntului EustaJiu.
Mergând într-o zi la vânătoare, el a găsit o întreagă turmă de cerbi,printre care a remarcat mai cu semă unul, deosebit de frumos şi impresionant atâtprin mărimea sa, cât şi prin aceea a coarnelor sale. Acesta a simţit primejdia şi asărit într-un tufiş. Placidus, vânător şi militar, i-a ieşit înainte şi, în momentul încare a vrut să-l ucidă, a văzut între coarnele sale Crucea Sfântă, strălucind mai taredecât razele soarelui, precum şi imaginea lui Iisus Cristos. Asemenea naraţiuni suntîncărcate de emoţii. Legenda este mai amplă şi merită să fie lecturată.
5
Unor asemenea povestiri, legende li se adugă şi altele scrise la noi oriaiurea ( care apar sub semnătura lui Viorel Bulgărescu, Al.Alaci, etc). Multe dinnaraţiunile publicate în revistă pe diverse teme: vânătoarea, vânatul păsărilor,schimbări de comportament, fazanii, raţe fără limită, dresajul, dragostea pentrucâine, vânători adevăraţi, la masă cu Diana, ş.a.
Interesantă mi se pare intervenţia aceluiaşi Dan Lambert Hodoneanţu cuprivire la muzică. Astfel, Karl Maria von Weber (1786-1826) a fost unul din ceimai mari compozitori germani. Compozitor ilustru şi interpret fără pereche, el aajuns să fie cunoscut în întreaga Germanie, chiar Europă. Evident că stăruindasupra muzicii, cu deosebire asupra operei FreischutZ, dânsul subliniazăpopularitatea Marşului vânătorilor care ar putea fi considerat, fără teama de agreşi, drept Imnul vânătorilor, a cărui deviză este de mult arhicunoscută şi rostităîn contextul corului menţionat mai sus: ,,Nu este pe lume plăcere mai marei Decâtvânătoarea sub cerul zglobiu".4. Consideraţii generaleÎn realitate, da capo al fine, majoritatea revistelor consultate de noi dincolecţia Diana evidenţiază propensiunea pentru vânătoare, pentru tot ceea ce e maifrumos pe lume. În cadrul mai multor articole, eseuri, naraţiuni sunt strecuratereferiri călduroase la adresa artei, cu deosebire la literatură, muzică, sculptură şipictură, care sunt însoţite întotdeauna de imagini fascinante selecţionate cu grijă dinnatura superbă care, pe bună dreptate, în concepţia lui Baudelaire, este asemeneaunui templu măreţ, tulburător, liniştitor, totodată fascinant:„Natura e un templu ai cărei stâlpi trăiescŞi scot adesea tulburi, cuvinte ca-ntr-o cea/ăPrin codri de simboluri petrece omu-n viaJăŞi toate-l cercetează cu-n glas prietenesc".
6
Cu riscul de a ne repeta, menţionăm că numărul colaboratorilor revisteiDiana variază de la un număr la altul (între 20-30). Lucrările poartă semnăturaunor mari cărturari din zona Banatului, cum ar fi: George Tohăneanu, Mircea IonelPleş, Daniela Reisz, Jon Olărescu, Ştefan Polverejan, Aidan, Dan Condrea, BeatrixFrosch, Francisc Castiov, Cornel Lera, Nicolae Străvoiu, etc.
Diana este în mod permanent în atenţia colaboratorilor. În mitologiagreacă, zeiţa vânătorii a fost asimilată de timpuriu de către romani sub numele deDiana, veche divinitate de origine italică. Artemis, soră geamănă cu Apoi/o, erafiica lui Zeus şi a Letonei. La început a avut aceleaşi atribute ca fratele ei: era odivinitate răzbunătoare care semăna molime şi moarte printre oameni. Artemis îşiseconda fratele în numeroase acţiuni: îl însoţea în exil, când Apoi/o ispăşeşteomorârea Pytonului, e alături de el, în războiul troian, participă împreună lauciderea copiilor. Diacronic Apoi/o ajunge să fie identificat cu Soarele, în timp ceArtemis e identificată şi ea cu Selene (Luna). Bineînţeles că aceeaşi Artemisdobândeşte atribute de zeitate binefăcătoare.
Exemplul lor, curajul şi dârzenia, infailibilitatea sunt particularităţi caredau strălucire personajelor, cu deosebire mitologice, istorice şi din viaţacontemporană. Uneori nu le scapă nici aspecte din viaţa cotidiană. Una din poeziilepoetului Grigore Vieru - În limba ta - scoate în evidenţă caracterul naţional şiuniversal al limbii, bucuria de a o elogia şi cânta pentru caracteristicile saleinimitabile:
În aceeaşi limbăToată lumea plânge.În aceeaşi limbăRâde un pământCi doar în limba taDurerea po/i s-o mângâi,
Jar când nu po/iNici plânge şi nici râdeCând nu po/i mângâia şi nici cântaCu-al tău pământ,Cu cerul tău în faJăTu taci atuncea
7
Iar bucuria Tot în limba ta.S-o preschimbi în stea.Scriitura s-a bucurat şi se bucură de o apreciere unanimă printre toţLaceicare stăpânesc limba română. Imaginile insolite revelează trăiri intense,vindecătoare de nevroze, care-i favorizau descoperirea şi trăirea neliniştii.
Un articol, un eseu, cu atât mai mult o naraţiune, o schiţă, o nuvelă sauchiar un roman, îşi găsesc lectorii pregătiţi pentru o lectură cât mai diversificată.
Îmi port cu mine mor/ii mei. ..
Îmi port cu mine mor/ii mei -Şi-s tot mai mulJi, şi-s tot mai grei,Şi-s tot mai mulJi şi tot mai viiÎn cripta-ngustă-a inimii.Când zilele-a pustiu mă dor,Eu plâng cu lacrimile lor,
Şi dragostea m-aşteaptă-n poartăCu tinere/ea lor cea moartă ...Îi port cu mine în zadarCa să-i îngrop cu mine iar,Că-n pragul marelui popasEu n-am pe nimeni cui să-i las ...( O. Cazimir, Versuri)Poemul scoate în evidenţă multitudinea sentimentelor, cu deosebire aleomului solitar, absorbit de singurătate, fascinat de natura încântătoare, în stare sădomine omul, oricare ar fi el. Aşa, de exemplu, scriitura prefaţă evidenţiază aspectenebănuite ale aceluiaşi om singur pe lume:Mă uit în ochii mei, fereştiDeschise larg spre întunericul din mine -Şi mă întreb cu spaimă: cine eşti? ...Şi nu ştiu ce-mi răspunde nu ştiu cine.
Ceea ce îi mai rămâne nu-i decât:„Umbra care va rătăci pe lumeŞi o inimă străină, fără nume8
O să primescă darul meu târziu"
Asemenea rânduri, asemenea teme, atare idei apar în revista Diana,
revistă ce dezvăluie farmecul vânătorii, pescuitului, chinologiei, etc.
Revista DIANA- vânătoare, pescuit, chinologie -apare trimestrial şi este editată de Asociaţia Judeţeană aVânătorilor şi Pescarilor Sportivi TimişIniţiator: ing. Neboişa RosiciColegiul de redacţie:Preşedinte: Ilie SârbuDirector: Cornel LeraRedactor şef: Dan Lambert Hodoneanţue-mail:dan _ hodoneantu@zahoo.come-mail: ajypstimis@uahoo.comRedactori de specialitate:Iancu BRAICU, Traian OPREAŞtefan POL VEREJAN, Ioan VINTILĂ
Colaboratori:
Alexandru ALACI, Daniela ALEXANDRU-REISZ,Viorel BULGĂRESCU, Francisc CASTIOV, Roxana DAN,Adrian GENCIA, Mitică GEORGESCU, Gellu P ĂL TINEANUM.B.IONESCU-LUPEANU, Nicolae STĂVROIU, Vasile VINTILĂ
Director economic: Flori JivaAgent de distribuţie: Filareta Creţu
5. Alte referinţe cu privire la paleta tematică şi limbajul utilizatArticolele, evenimentele şi documentele ce alcătuiesc revista număr denumăr reclamă o serie de noţiuni şi cunoştinţe indispensabile pentru înţelegerea,cunoaşterea şi receptarea suitei gândurilor şi sentimentelor trăite şi dezvăluite de
9
autori, implicit şi de fiecare colaborator. Evident că autorii, atâţia câţi sunt, s-auoprit nu numai asupra imaginilor, ci şi asupra textelor, unul mai frumos şi maibogat ca altul. De aceea explicarea lor, prezentarea succintă a unui cuvânt orismomm, omonim, paronim al acestuia, facilitează apropierea de text şi tematicaacestuia. Oprirea autorului asupra unui material ori altul este firească: Iliada,Odiseea, Eneida, de exemplu, sunt doar trei din capodoperele antichităţii şi enormal să presupună explicaţii. Dezvăluirea sensurilor unor sintagme, expresii şilocuţiuni ce s-au impus în vocabularul celor înclinaţi spre o tematică atât de variată.De câte ori nu au ascultat ititorii expresii ca: ,,iute ca Ahile", ,,puternic caH ercule ", ,, credincioasă ca Penelopa ", ,, Pegasul nărăvaş ", ,, Odiseea lui", ,,cutiaPandorei", etc, sunt nu ai câteva dintre ele. Lor li se adaugă şi altele: ,,semeni cuDiana", ,, eşti mai frumoasă ca Artemis", ,,Apollo şi Artemis erau gemeni",„ uciderea şarpelui Phyton ", ,,Apollo simbol al luminii, creaţiei", toate şi fiecareavând menirea de a asigura cititorilor lectura şi receptarea ideaticii intrinseci.Din suita temelor abordate de autorii articolelor, notelor, eseurilor ş1schiţelor se remarcă în cadrul fiecărui număr una sau alta din colaborările autorilor:
- O istorie a literaturii cinegetice române (Dan L.Hodoneanţu);- Prepeliţele (Al.Alaci);- Zimbrul sombru (G.I.Tohăneanu);- La vânătoare cu regele Carol (V.Docea);- Eseu de vânătoare (Roxana Dan);- Seriozitate sau oportunism (D.L. Hodoneanţu);- La masă cu Diana ( o suită de note);- Din pasiune pentru vânătoare cu raţiune pentru succes (Daniela
Alexandru Reisz);
- Muntele, o lume a contrastelor (Liviu Crăciun);- Solidaritate în lumea animalelor (Liviu Crăciun);
10
- Selecţia naturală (Ioan Vintilă);- Vătaful pădurilor (Ionescu Lupeanu );- Fazanii (Al. Alaci);- Despre modul de viaţă a unor păsări (Viorel Bulgărescu);- Articole aniversare: 1 O, 20, 30 de ani de la apariţia revistei Diana;- Vânăt ri regale (Aurel Ţeicu);- Istoria unei vânătoriţe (Daniela Alexandru Reisz );- Hrana vânatului (Al.Alaci);- Emoţii (Lavinia Pavel);- Trofee de mistreţi (Al. Alaci).Merită să relevăm că Diana - Revista vânătorilor, pescarilor şi a altoriubitori ai naturii, editată de A.J.V.P.S Timiş, a apărut în condiţii grafice deosebite.Gruparea materialelor, imaginile reproduse, textele care le însoţesc evidenţiazăgrija colectivului de redacţie, exigenţa şi cerinţele mereu altele, mai noi şi, pe cât eposibil, mai insolite. Revista apare cu regularitate şi ajunge la termenele fixate laîndemâna cititorilor. Pentru asemenea motive merită toate aprecierea colectivul deredacţie şi, în mod excepţional, redactorul şef Dan L.Hodoneanţu.
6. Redăm în continuare analiza poeziei Diana, creaţia nemuritoare a lui
M.Eminescu.
DIANAde Mihai Eminescu
Veche divinitate italică, identificată cevamai târziu cu Artemis din mitologia greacă.Aceasta era considerată zei/a luminii alcărei simbol strălucitor era Luna.
11
Artemis, în mitologia greacă, este zeiţa vânătorii, asimilată de către
romani cu Diana.
Structura scriiturii: poezia este scrisă în versun grupate în octave.
Rândurile sunt de mărime mijlocie, iar rima este încrucişată.
Realizarea artistică este incontestabilă şi evidenţiază talentul poetului.De fapt, creaţia sa e te construită pe un adevărat monolog adresat Dianei caresălăşuieşte într-un cadru pitoresc, fascinant, tulburător. În realizarea unor atariînsuşiri, poetul recurge la mijloacele tumultoase implicate în realizarea multicolorăa zeiţei vânătorii care se identifică uneori cu natura însăşi. Astfel, poetul recurgefrecvent la diverse mijloace: ce cau/i unde bate luna (personificare); pe-un alt izvortremurător ( epitet metaforic); şi unde păsările întruna/ se întrec cu glas ciripitor( epitet dublu).
Cadrul se întregeşte pe baza unor ţesături similare (personificare, epitet).Intervenţia poetului apare ca un reproş adresat prea frumoasei Diana: De ce doreştisingurătate/ Şi glasul tainic de izvor? I S-auzi cum codrul frunza-şi bate/ Din valurireci, din umbre moii S-apară o zână liniştită/ Cu ochi mari, cu umeri goi.
În cadrul acestei strofe, ca de altfel şi al celor precedente, predominădiverse mijloace de sintaxă poetică, prin excelenţă interogaţii şi exclamaţii retorice,repetiţii, propoziţii enunţiative, eliptice care, în final, reiau pe aceleaşi coordonatetrăsăturile ce impun fiinţa iubită de-acum îndrăgostită de tânărul Endinyon (păstorde o rară frumuseţe care l-a rugat pe Zeus să-l lase să doarmă veşnic ca să rămânăpururea tânăr. Dorinţa i s-a îndeplinit.) Îndrăgostit de Artemis (Luna) acesta începesă o viziteze noapte de noapte, coborând din înaltul cerului. Din unirea lor s-aunăscut 50 de fete, fiecare cu individualitatea sa.
De data aceasta reapare încercarea de a-i realiza un adevărat portret:Mânu/e albe de omăt/ O fată dulce şi bălaie,/ Un trup înalt şi mlădiet/ Un arc deaur pe-al ei umăr/ Ea trece mândră la vânat.12
O adevărată bijuterie în suita altor elemente, unul mai strălucitor ca altul,poezia câştigă plenar, încă din faza plămădirii chipului strălucitor al fetei. Suntemconvinşi că noianul mijloacelor artistice este întregit cu aportul arealului zugrăvit înculori eclatante.
Structura, realizarea artistică, sorgintea de natură mitologică, cadrul pefundalul căruia se proiectează ideatic zeiţa vânătorii, concură la implementareacreaturii în spiritul esteticii romantice.
Revista Diana scoate în evidenţă dăruirea ş1 pasiunea celor careîndrăgesc vânătoarea şi, în egală măsură, o practică consecvent ca satisfacţie înimpactul cu mediul natural al animalelor şi păsărilor - obiect al vânătorii. Un rolaparte în elaborarea revistelor revine colegiului de redacţie, preeminentredactorului şef Dan Lambert Hodoneanţu.
